09 ianuarie 2011

Trenule, nebunule...

In Decembrie, in drumul nostru catre Romania, ne-am oprit in cateva orsae europene sa savuram putin atmosfera autohtona de Craciun din fiecare tara.


Ce m-a surprins cel mai mult a fost trecerea graduala si aproape neobservabila de la cultura vest europeana la cea est europeana, pe masura ce ne apropiam catre Romania. Vorbesc de schimbare dar, din pacate, ma refer doar la un anumit tip de schimbare: cea din bine in rau si din rau iin mai rau, asa ca poate ar fi mai bine sa folosesc cuvantul degradare. Aspectul tehnologic al acestei degradari este (banuiesc) bine cunoscut si usor de intuit, iar faptul ca in prima jumatate a calatoriei noastre (Londra-Bruxelles-Munchen-Viena) am avut parte de trenuri foarte performante, cu toate facilitatile de bord demne de clasa I (desi noi calatoream standard) si cu un serviciu pentru clienti de inalta calitate nu cred ca suprinde pe nimeni. Faptul ca aceste trenuri au inceput sa sufere de rugina, toalete infundate, fum de tigara persistent si lipsa de profesionalism din partea personalului ferovier cu cat ne departam mai mult de frontiera vestica a Ungariei, indreptandu-ne catre Bucuresti, a fost la fel de iminent si nesurprinzator.

Ce a fost suprinzator insa a fost schimbarea graduala a atitudinii oamenilor, concomitent cu schimbarea calitatii serviciilor feroviere. 

La ghiseul din gara Bruxelles Midi am fost intampinati de o doamna foarte amabila care ne-a raspuns clar la intrebari, ne-a dat informatii suplimentare si s-a si oferit sa ne faca o copie a orarului solicitat pe care sa o luam cu noi. 

La Munchen deja atitudinea personalului de la ghiseul de informatii se racise si dupa ce-am asteptat la coada 20 de minute am fost expediati cu informatii clare, precise dar fara nici un fel de sugestii suplimentare care ne-ar fi usurat calatoria in perioada super-aglomerata a sarbatorilor de iarna. Cu toate acestea, personalul de pe tren ne punea la dispozitie informatii in engleza despre ce legaturi aveam la urmatoarea statie, la ce ora si daca le puteam prinde sau nu.  

La Viena ni s-a pus iarasi la dispozitie material informativ imprimat care, desi in germana, era destul de clar si usor de analizat. Fiecare ghiseul de informatii avea cel putin o persoana vorbitoare de limba engleza care putea traduce informatiile pentru noi iar anunturile pe tren se faceau, ca si in Germania si Belgia, in cel putin trei limbi de circulatie europeana. 

La Budapesta lucrurile deja devenisera mai dificile pe deoparte pentru ca nu se vorbea engleza la ghiseurile nationale iar cele internationale nu erau usor de gasit, pentru ca anunturile la intrare erau in maghiara. Cu toate astea, doamna de la ghiseu ne-a oferit informatiile necesare si un clar Enjoy your trip! 

Dar in momentul in care am parasit Budapesta pentru a ne indrepta catre Bucuresti, lucrurile se schimbasera deja radical fata de situatia de la inceputul calatoriei noastre. Pe tren nu se mai faceau nici un fel de anunturi. Daca stiai unde sa cobori bine, daca nu, nu. Daca doream informatii le-am fi putut afla probabil de la seful de tren, dar dupa ce a ne-a luat biletele, fiecare in valoare de aproape 400 de euro, fara sa ne dea vreo chitanta sau vreo dovada, si a plecat cu ele, spunandu-ne: "Cautati-ma pe peron la Bucuresti sa vi le dau inapoi!" nu am avut incredere sa-i mai solicit vreun alt fel de informatie. 

In Gara de Nord deja stiam ca nu ne va fi usor sa gasim ce cautam. Dupa ce stateam la cozi zeci de minute doar pentru a-i vedea pe altii cu ne-o iau inainte in modul cel mai flagrant si nesimtit, aflam ca trebuie sa fi mers la alt ghiseu pentru informatia necesara, si ala la fel de nemarcat ca si primul. Intuitia s-a dovedit mai mult decat necesara pentru ca sursele de informatii erau de negasit. In sfarsit am ajuns la ghiseul necesar dar cand am cerut detalii despre urmatoarele trenuri catre Galati, am fost sfatuita sa le memorez pentru ca doamna care papagalicea in fata mea mersul trenurilor cu peste 30 de cuvinte pe secunda, era de fapt in mijlocul unei conversatii personale pe telefonul mobil, si nu avea timp sa le scrie pe hartie pentru mine. 

Apogeul l-am atins in gara la Braila cand, dupa ce fusesem instiintati la Bucuresti ca Rapidul de 11.30 fusese scos din circulatie dar cel de 9.45 era inca in traseu, am fost intampinati la ghiseu de catre un anunt cu litere mari care indica exact contrariul. Biletul primit de la casa spunea si el un alt lucru. Cand am cerut explicatii mi s-a raspuns cu o alta intrebare, clara si la obiect: "Vrei biletul sau nu; ce nu-ti convine?"

11 comentarii:

  1. da tu ce credeai c-o sa gasesti raiul din viena?
    nu inteleg totusi ce a costat 400euro?
    zii merci ca mai exista trenuri in Romania,ca altfel luai taxiul pana la Braila cu 500euro sau chiar mai mult ...alta data vino cu masina ca te costa mai putin... cat despre informatii in limba engleza mai asteapta ,romanii abia au intrat in ue
    pana la urma bucura-te ca ati ajuns acasa intregi si cu toate bagajele...ika

    RăspundețiȘtergere
  2. asa e ika, ai dreptate...dar ma gandesc ca daca tot spunem mersi pt ce avem si nu indraznim sa cerem mai mult din ceea ce ni se cuvine, nu vom progresa

    RăspundețiȘtergere
  3. stai linistita, oana, nu vom progresa niciodata, nici ca tara, nici ca popor, devenim din ce in ce mai nesimtit...:( mirela

    RăspundețiȘtergere
  4. asta e si concluzia mea mirela, si totusi...stii cum se spune: "speranta moare ultima"...poate intr-o zi, peste multi ani....

    RăspundețiȘtergere
  5. ha ha ha! hai ca m ai distrat cu braila ta. nu stiu ce dracu ai mai cautat inapoi. de ce te ai intors in romanica? stateai frumusel in anglia si te distrai de minune cu tinerii petrecareti si gata: adio cozi interminabile, gari imputite , trenuri infecte si romani salbatici.

    RăspundețiȘtergere
  6. :) ana, tonul tau este si mai inversunat si acid decat al meu :)

    nici mie nu-mi place romania (de fapt romanai ca tara e chiar frumoasa, pacat ca e populata :P ) sau ma rog, ce-au facut romanii din ea, dar ma intorc acasa din cand in cand pt familie, prieteni si amintiri

    RăspundețiȘtergere
  7. D-ne, Oana, cat sunt de satula de subiectul asta... Mi-e si jena, mi-e si scarba in acelasi timp... Nu te mai intreba atata si tu, mai ia-o si asa cum e. Cu cat te gandesti mai mult si-ti pui tot felul de probleme si intrebari cu atat linistea ta sufleteasca (asta in cazul in care ai avut vreodata asa ceva... ca la cum te stiu eu pe tine de zbenguita...)tinde spre un minus absolut. hai te pup. Cine naiba, ai vrea sa-si ceara scuze in numele Romaniei? Tot noi, astia... romanii, dar numai cand observa ce-ai observat tu strainii. Ca, eu una, nu cred ca ai curajul sa spui chestia asta unor alte persoane in afara de romani. Ca ti-ai denigra tara, ce dracu. Hai ca acuma chiar te las. pup.

    RăspundețiȘtergere
  8. pe eu ma intreb si inca imi mai pun astfel de probleme pt ca ma lovesc de ele cam rar, numai cand ajung acasa...daca as locui permanent in Ro cred ca mi s-ar face si mie lehamite

    RăspundețiȘtergere
  9. Un domn in varsta11 ianuarie 2011, 01:26

    pai si in anglia ce faceti stimata doamna sau domisoara? adica vreti sa va stabiliti acolo definitiv ? ? ? !

    RăspundețiȘtergere
  10. fa, sa nu uiti ca esti romanca !

    RăspundețiȘtergere
  11. lol...pai cum sa uit daca sunt din astia care imi aduc aminte cum e pe maidanele din Romania? :)

    RăspundețiȘtergere