16 ianuarie 2011

I'm 30...Now what?

Am ajuns si aici desi, uitandu-ma peste inscrierile din jurnalul meu personal de acum 10 ani, nu credeam ca e posibil, dat fiind caracterul meu cel putin ciudat si personalitatea mea incretita.


Spuneam unor prietene saptamana trecuta ca, desi nu sunt nici casatorita, n-am nici copii (spre dezamagirea mamei) si nici un job bine platit (ma inscriu in cei 80% de profesionisti din domeniul caritabil si care invart milioane pe hartie in beneficiul persoanelor vulnerabile, fara sa pastreze comision) ma simt mai bine ca nicioadata. 

Am cel mai bun partener de viata, planuri mari de viitor, increderea ca sunt foarte buna la ceea ce fac si ca pot sa fac orice-mi doresc, si multi oameni cu capul pe umeri in jurul meu care sa-mi atraga atentia cand incep sa o iau (iarasi) razna. Si mi se pare ca nu am aratat niciodata mai bine ca la 30 de ani, asta mai ales pentru ca in anii tineretii, ca fiecare adolescent ratacit pe drumurile vietii, pierdeam zile intregi dand vina pe tenul meu complicat si parul greu de imblanzit pentru lipsa de prezenta sociala.

Dar ma intreb cat la suta din lucrurile astea asa minunate si extraordinare pe care le simt acum se datoreaza realitatii si cate procente se datoreaza, inevitabil, celor 30 de ani. Multe femei la varsta mea ajung sa aprecieze lucrurile cu adevarat importante in viata si sa se iubeasca pe sine asa cum sunt. Cele care nu o fac si mai alearga inca dupa cai verzi pe pereti si viata de fotomodel ar face bine sa se trezeasca cat mai repede pentru ca altfel impactul va fi devastator cand realitatea ridurilor si a pielii inflexibile le va lovi peste cativa ani.

Mi-a spus cineva (sau poate am citit undeva) ca fericirea nu e un tel in sine ci o calatorie, un drum anevoios catre o stare superioara de multumire sufleteasca si satisfactia ambitiei, tenacitatii, experientelor si energiei dovedite de-a lungul drumului, privite in retrospectiva. Asa ma simt eu la 30 de ani. Dupa multe standarde nu am realizat nimic in viata pana acum. Dupa standardele mele insa am  parcurs un traseu extraordinar de cand am implinit 20 de ani si pana astazi, si ce conteaza mai mult e ca ma asteapta o calatorie cel putin la fel de fascinanta si interesanta de acum incolo si n-am fost niciodata mai bine pregatita sa incep o noua etapa a vietii mele decat sunt acum.

So.....30's! Bring it on! 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu