30 octombrie 2010

De ce nu se implica romanii in actiuni caritabile?

Dupa venirea mea la Londra am decis sa urmez o cariera in domeniul
caritabil si tot de atunci traiesc cu convingerea ca daca fiecare
dintre noi s-ar gandi mai putin la sine si mai mult la cei din jur, am
trai intr-o societate mult mai buna decat cea curenta.

M-am hotarat sa muncesc in acest domeniu din doua motive. Primul se regaseste in repulsia pe care o simt impotriva inegalitatii sociale cu care sistemul
capitalist ne-a obisnuit. Ai capital = ai bani = ai o viata decenta. Nu ai
capital = nu ai sanse de viata decenta. Si asta se vede mai ales in
tarile in curs de dezvoltare unde miii de oameni sunt lasati sa moara
zilnic doar ca viata lor simpla nu contribuie cu nimic la acumularea
de capital international.

Al doilea motiv se ragesteste in demnitatea si integritatea personala:
n-as putea petrece opt ore la munca in fieecare zi, stiind ca toata
munca mea nu face decat sa aglomereze si mai mult buzunarul vreunui
patron/proprietar care face bani grei din sudoarea mea si a celorlalti
angajati, si care nici macar nu ma cunoaste si n-a venit nciodata
sa-mi stranag mana si sa-mi zica buna ziua.

Trebuie sa recunosc ca daca as fi locuit in orice alta tara din lume,
probabil nu as fi avut aceleasi oportunittati de a-mi dezvolta cariera
in acest domeniu, asa cum se intampla in UK, si cu atat mai putin in
Romania. Asta se datoreaza faptului ca in UK oamenii sunt obisnuiti sa
doneze bani pentru diferite cauze caritabile si din diferite motive:
pentru ca pot, pentru ca le pasa, pentru ca au prea multi bani si n-au ce face cu ei,
pentru ca prietenii lor sunt implicatii in astfel de activitati,
pentru ca stiu pe cineva apropiat care a trecut printr-o situatie
dificila si a primit ajutor de la una sau mai multe din organizatiile
caritabile pe care ei le pot ajuta cu donatii la randul lor, s.a.m.d.

Pe cat de multe sunt motivele care ii fac pe britanici sa doneze bani
unor cauze etice si morale in care cred, pe atat de multe sunt
motivele pentru care acelasi lucru nu se intampla in restul Europei.
Sau daca se intampla, nu se intampla cu aceeasi intensitate.

In Romania, sectorul caritabil a inceput abia abia sa se miste. Mai
intai au fost marile organizatii internationale ca UNICEF si Salvati
Copiii care si-au facut aparitia pe teritoriul si-n peisajul
non-profit din tara noastra. Toate "vedetele" din breasla Andreei
Marin s-au ingramadit sa devina ambasadori ai acestor organizatii
caritabile, ca sa aibe ce sa mai adauge la portofoliu. Dar romanii tot
nu au invatat sa dea, cu bunatate si cu toata inima.

Apoi au aparut micile organizatii locale sau teritoriale, care,
strivite sub ineficienta birocratica atat de caracteristica
administratiei publice din Romania, s-au impotmolit inca de la
inceput, inainte de a avea sansa sa faca ceva sau sa ajute pe cineva.
Romanii, din nou, au ratat sansa de a dona bani din suflet si de a-si
aduce contributia la efortul public comun de a schimba starea
lucrurilor in Romania.

De cativa ani incoace, nume mari si colorate de corporatii
multi-nationale si firme private internationale isi motiveaza
angajatii sa ia parte la diferite evenimente in scop caritabil, dar nu
pentru a schimba atitudinea romanilor fata de donatii si alte
variante de interventie caritabila, ci pentru ca asa le dicteaza codul
intern de responsabilitate sociala. Si romanii iau parte la evenimente
sociale minunate, beau o bere, isi zambesc galant, fac o poza pentru
ziare sau mai nou, pentru Facebook/Twitter, si se intorc acasa fara a
fi convinsi ca donatiile lor vor schimba lumea atat timp cat ei vor
continua sa renunte la 0.5% din salariul lunar.

Sa nu ma intelegeti gresit. Recunosc importanta situatiei economice in
care se afla peste 75% dintre romani si care nu le permite sa faca
astfel de contributii onorabile. Dar ce ne facem cu cei 25% care pot
face o contributie financiara, oricat de mica, pentru a le da o sansa in plus celor care au avut ghinionul sa se nasca in saracie, fara un picior, sau cu o boala incurabila? Si in plus, sunt foarte multi romani traind in afara
granitelor tarii care, desi expusi zilnic culturii de intrajutorare si
participare sociala din tarile de rezidenta, tot nu se grabesc
sa-si ajute compatriotii.

Am spus-o si inainte si o mai spun. Mi-e rusine cand ma uit in urma si
realizez ca dupa Revolutia din '89 primeam ajutoare din toate
colturile Europei, de la straini pe care nu-i vazusem niciodata in
viata noastra, si care totusi au avut generozitatea sa ne ajute sa
trecem peste acele momente dificile. Mi-e rusine de noi, ca neam, ca
acum cand avem posibilitatea sa ne ajutam singuri tara, fara sa mai
asteptam interventii din partea strainilor, nu avem taria de caracter
sa o facem.

Dar nu am scris acest articol ca sa arat pe cineva cu degetul. L-am scris doar ca sa fac intrebarea mea publica si poate, sa primesc niste raspunsuri pertinente. Ma intreb ce ii face pe romani sa fie atat de sceptici cand vine vorba despre a dona / imprummuta (vezi www.kiva.org) sau a ajuta intr-un fel pe cei mai putin norocosi decat ei, care nu se pot bucura de viata pe care o au. Este lipsa de incredere in diferitele organizatii caritabile sau poate faptul ca nu inteleg cum functioneaza procesul caritabil de re-distribuire de fonduri? Sau poate e lipsa de motivatie? Sau poate nu suntem obisnuiti sa ajutam pe cineva fara a primi nimic
inapoi? Sau cred romanii ca nu e datoria lor, ci datoria statului sa rezolve
problemele sociale ale natiei?

Oricum ar fi, nu cred ca putem trai linistiti in cercul
nostru limitata si stramt, indiferenti la ceea ce se intampla in jurul
nostru, pentru ca la un moment dat in viata, intr-o forma sau alta, ne va afecta si pe noi si e datoria noastra de oameni sa ne ajutam aproapele.

Oricum ar fi, mi-e greu sa inteleg de ce romanii nu sunt mai
generosi si sper ca cineva sa ma pota lamuri!

Read More...

11 octombrie 2010

Presa romaneasca

Cat era mica imi doream, ca (aproape) toti copiii, "sa ma fac doctor cand voi fi mare". Sau avocat - asta am decis mai tarziu! Sau chiar jurnalist, desi asta a fost de fapt mereu a treia alegere, in cazul in care planurile A si B ar fi esuat.

La terminarea facultatii de filologie mai puteam inca alege ce vreau sa fac, si cu inima grea si oarecare dezamagire, am decis impotriva unei cariere de jurnalist. Citind astazi Realitatea.net, imi pare foarte bine ca am facut-o.

Am crezut intotdeauna in puterea maselor de a schimba lumea si in datoria presei de a conduce orice miscari democratice. Am realizat insa ca pentru asta presa trebuie dotata cu integritate, viziune si profesionalism care lipsesc multor agentii si canale de presa din Romania. Ma voi referi aici doar la lipsa de profesionalism in randurile mass-media din Roamnia, pe care am descoperit-o cu regret in ultimele luni.

In urma cu cateva luni, Realitatea.net anunta cu titlu mare de BreakingNews, ca Guns'n'Roses si-ar fi anulat toate concertele din perioada imediat urmatoare, inclusiv pe cel de la Bucuresti, via Twitter. Am impartit stirea cu niste prieteni de la Londra care m-au sfatuit sa investighez problema in detaliu. Nu a trebuit decat sa introduc termenii cautarii pe Google si sa aflu ca de fapt contul de Twitter al trupei fusese preluat temporar de niste persoane rau-voitoare care au raspandit vestea anularii concertelor. In mai putin de 2 minute aflasem adevarul. Realitatea.net a preferat sa nu digere stirea ci sa o transmita exact asa cum a preluat-o, fara a autentifica sursele si fara a investiga toate aspectele situatiei, in ciuda faptului ca mii de fani ai trupei ar fi putut fi afectati in masura in care isi cumparasera deja bilete pentru concertul de la Bucuresti.

Ieri am citit pe ilustrul website ca "O prezentatoare TV a făcut o criză de nervi în direct." (sursa http://www.realitatea.net/o-prezentatoare-tv-a-facut-o-criza-de-nervi-in-direct-vezi-video_757359.html)

Avida de scene inedite si momente tari, citesc in continuare si aflu ca "Prezentatoarea a încercat să-şi păstreze calmul, însă la un momentat şi-a ieşit din fire şi a ţipat cât a putut: "Tăceţi dracului odată"!!!". Ca orice persoana cu conexiune stabila si performanta la Internet, caut iar prin Google mai multe informatii despre socanta stire si aflu ca stirea era ara rusinos de veche, de prin 2008, si in acelasi timp complet eronata, pentru ca emisiunea despre care se vorbea era de fapt o interpretare satirica unor emisiuni de televiziune din Marea Britanie. Prezentatoarea stia foarte bine ce are de facut si a urmat intocmai instructiunlie directorului de platou facand o criza de nervi de toata frumusetea, exact asa cum probabil o repetase in culise. Inca un exemplu ca presa din Romania hraneste material jurnalistic expirat si contaminat audientelor, deja in scadere.

Sunt sigura ca mai sunt si alte exemple care pun in flagrant si alte grupuri de presa din Romania, dar eu nu voi avea sansa sa le descopar pentru ca nu voi mai pierde timp "informandu-ma" cu ajutorul presei romanesti.

Read More...