29 martie 2009

Romania, draga mea!

Mi-am pierdut increderea si speranta in Romania in ziua in care s-a suspendat procesul contra lui gigi becali.

Read More...

04 martie 2009

Un pas inainte si doi inapoi

Cum ii explici cuiva care a muncit toata viata din greu pentru un nivel de trai cat de cat satisfacator dar niciodata pe deplin recompensator, ca a te pregatesti sa incepi o cariera in...mers??!! Exact.

Unul dintre interviurile la care am fost chemata saptamana trecuta a avut loc in birourile unei organizatii caritabile care se ocupa cu promovarea mersului si atragerea cat mai multor locuitori ai marilor asezari urbane si educarea acestora cu privire la beneficiile mersului pentru mediul inconjurator si pentru sanatatea corporala, si de ce nu, mintala.

Pentru mai bine de 90% dintre romanii, mersul este un aspect absolut normal, necesar si inevitabil al vietii de zi cu zi. Acelasi procentaj de romani si-au petrecut cu siguranta copilaria in provincie sau la tara, avand sansa sa mearga si sa alerge in voie in lung si lat. Si mai multi dintre noi au mers in fiecare zi la scoala cand erau mici, si cand spun au mers, ma refer strict si literar la actiunea fizica de a pune un picior inaintea celuilalt. Poate am facut-o pt ca nu multi dintre noi detineau o masina pentru transportul personal inainte de '89. Poate o mai facem inca pentru ca distanta pana la destinatie nu este chiar atat de mare sau pentru ca stratul de zapada a adus iar RATB-ul in impas, si e imposibil sa mai gasesti vreun autobuz sau vreun taxi care sa functioneze. Imporatnt este ca in Romania, si mai ales la tara, lumea inca mai merge pe jos.

Dar lucrurile se schimba. Desi traficul din marile aglomeratii urbane este insuportabil la ore de varf (ma gandesc mai ales la situatia din Bucuresti) romanul care a reusit dupa ani de agoniseala sa-si cumpere o masina, prefera, din anumite motive, sa ramana blocat in trafic si sa se ia la cearta cu toti mitocanii decat sa mearga pe jos. Parvenitii si snobii oficiali care nu-si mai vad nasul si nici varful picioarelor din cauza burtilor disproportionate si a programului supra-aglomerat de 'munca', nu pot renunta la masina de teren cu geamuri fumurii din motive de bun simt. Pe deasupra mai exista si clasa dominanta a demnitarilor fara gust si scrupule, care nu s-ar risca nici in ruptul capului sa calce cu piciorul in gropile de pe trotuar, asa ca prefera sa dea cu masina de fabricatie germana in gropile de pe carosabil.

Deci, dupa cum vedeti....situatia se schimba si incepem sa mergem mai mult cu masina si mai putin cu picioarele. Si asta in Romania. Inchipuiti-va care este situatia intr-o tara dezvoltata ca Anglia unde oamenii uita ca au doua picioare (care sunt de cele mai multe ori suficiente pentru a te duce de aici pana mai incolo) si folosesc masina in mod constant si fara discernamant. Copiii nu merg la scoala - sunt dusi cu masina. Mamelor le e jena sa respire aerul comun din mijloacele de transport public si merg la servici tot in masina proprie. Si o fac fara sa-si dea seama ca fac rau mediului inconjurator si propriului organism, care se indreapta incet dar sigur spre obezitate, rezistenta scazuta la efort si complicatii cardio-vasculare.

De aceea exista organizatii caritabile care se ocupa cu educarea publicului in ceea ce priveste beneficiile unei actiunii atat de banale si naturale ca mersul. Si tocmai pentru ca mersul este atat de banal si natural, mai ales intr-o tara traditionala ca Romania, mi-e aproape imposibil sa-i explic acelei persoane ca in loc sa ma tin de lucruri serioase si sa fac bani ca ceilalti romani veniti in Anglia, eu voi invata in schimb oameni mari sa mearga!

Read More...