23 februarie 2009

Cultura pietii contemporane

NB: Desi cele descrise mai jos se raporteaza in principal starii actuale a lucrurilor asa cum se prezinta ea in Marea Britanie si in restul Europei de Vest, sunt sigura ca vor deveni valabile si in contextul economiei romanesti in urmatorii cativa ani.

Din pdv socio-economic, cultura zilelor noastre este dominata de confuzia alegerii corecte si respnsabile, sau mai bine zis - confuzia pe care o experimentam cu totii atunci cand suntem pusi in situatia de aface alegera corecta. Aceasta alegere devine din ce in ce mai dificil de realizat si cu implicatii din ce in ce mai catastrofice (atat pentru noi, cat si pentru generatiile viitoare, pentru calotele glaciare, pentru familiile de urangutani din Borneo, pentru echilibrul militar mondial si mai ales pentru portofelul din buzunar), creand astfel o responsabilitate de proportii uriase care se adauga stresului si grijilor de zi cu zi.

Incepand de la cumpara un kg de portocale pana la a cumpara masina mult visata, sau a pleca intr-o vacanta de neuitat in jurul lumii, orice decizie survine in urma unui adevarat test de inteligenta, ingeniozitate si personalitate. Cand ma aflu in supermarket, in fata raftului cu fructe, trebuie sa ma gandesc bine si de 10 ori inainte sa cumpar cateva portocale, pentru ca:
- daca vreau sa fie aromate si gustoase, si implicit organice, atunci trebuie sa fiu pregatita sa platesc pretul maxim
- daca vreau sa fac economie si sa platesc cat mai putin, atunci va trebui sa ma multumesc cu cele tratate cu pesticide si lipsite de orice gust si aroma
- daca vreau sa am constiinta curata si sa ajut fermierii din America de Sud, atunci trebuie sa ma declar anti-capitalism pt macar o zi si sa aleg portocale fair-trade
- daca insa vreau sa protejez mediul inconjurator, atunci trebuie sa aleg calea anti-globalizare si sa cumpar portocale produse in Spania si aduse cu barca peste ocean in locul celor produse in America de Sud (cer scuze fermierilor) si transportate cu avionul

Vedeti cata bataie de cap pt un kg de portocale?! Sa nu te gandesti la aceste probleme nu poti, pentru ca pe de-o parte nu te lasa constiinta iar pe de cealalta, nu te lasa stirile BBC care te tin la curent cu cat CO2 s-a mai eliberat in atmosfera in utlimele luni si ce greu o duc fermierii din America de Sud din cauza monopolului marilor companii mondiale in urma caruia ei castiga 2p/kg de portocale, cand noi platim £2 (unde se duc banii?!)

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu sunt impotriva progresului si a unei economii de piata libere si competitive, dar acolo unde exista multe optiuni alegerea devine o adevarata corvoada. Mai ales pt un imigrant care vine dintr-o tara unde produse indigene, fair-trade, organice, ieftine si gustoase in acelasi timp, inca se mai pot cumpara dintr-un singur loc: din piata, de la tarani!

Read More...

21 februarie 2009

Iadul

Am ajuns la cel de-al 20-lea capitol din volumul 3 al romanului “The Northern Lights” de Philip Pullman , si am descoperit cu aceasta ocazie o noua interpretare sau o noua viziune, daca vreti, a ceea ce noi numim Iad.

Cunoastem cu toti interpretarea crestina a Iadului biblic – un loc ingrozitor unde pacatosii sunt pedepsiti pentru pacatele lor, si eventual fierti intr-un cazan cu smoala daca au neplacerea sa intalneasca un dracusor rosu si incornorat.

Unii dintre voi cred ca sunt deja familiarizati cu ideea sartriana a infernului psihologic creat de incompatibilitatea insurmontabila dintre noi si ceilalti.

Iadul lui Pullman se regaseste undeva la intersectia celor doua viziuni descrise mai sus, insumand elemente comune ambelor interpretari.

Iadul – asa cum il vede Lyra, personajul principal al romanului – este un loc sumbru, macabru, populat de spirite deznadajduite si infricosate, si de demoni inspaimantatori cu forma umana si aviara in acelasi timp, care nu lasa spiritele sa doarma niciodata si le tin treze aducandu-le constant aminte de toate pacatele lor, de regretele lor, de temerile lor, de cele mai intunecate secrete ale lor pe care le credeau uitate. Demonii nu ataca si nu induc vatamare corporala, nu fierb pe nimeni in cazane cu smoala si nici nu inteapa pe nimeni cu furca. Demonii ataca psihicul, storcandu-l de durere si regret!

In viata de zi cu zi, multi dintre noi evita sa confrunte responsabilitatile si consecintele propriilor actiuni. Daca exista un suflet, un spirit care se desprinde de corp dupa moarte si care trece intr-o noua etapa a existentei, atunci asta trebuie sa fie acea etapa. Un Rai/Iad in care nu vom mai putea evita aceste consecinte, unde – ne place sau nu, va trebui sa raspundem pentru deciziile si faptele noastre. Si nu vom raspunde in fata vreunei autoritati externe ci doar in fata noastra! Vom fi doar noi cu noi insine, cu constiinta noastra, bantuiti de temerile, regretele si frustrarile noastre.

Read More...

14 februarie 2009

Pure madness

Am vrut sa impart asta cu voi pt ca stiu ca multi veti aprecia clipul urmator, care este de fapt o reclama la ciocolata Cadbury care a cucerit Anglia in numai 2 zile de cand a fost prezentata la tv prima data.

La 2 zile dupa ce am privit reclama, am primit un sms de la cei de la Orange intrebandu-ma daca as vrea sa-mi setez melodia ca ringtone? Dupa cum spuneam, toata lumea e innebunita dupa cei doi copii, si pe buna dreptate.

Aruncati o privire aici.

Read More...

13 februarie 2009

25.000 de euro

Imi aduc vag aminte ca, acum ceva timp in urma, unul dintre politicienii de renume si om de vaza al statului roman, s-a decis sa mai deschida gura si sa arunce, asa, in vant si la nimereala (daca nu sunteti familiari cu sintagma "la nimereala" va explic eu ca are ceva de-a face cu lipsa unei tinte, unui obiectiv prestabilit in momentul initierii unei actiuni) o strategie sociala menita sa aduca toti emigrantii inapoi pe meleaguri mioritice.

Nu m-am simtit nici-o data mai umilita si jignita de un ales al tarii noastre asa cum m-am simtit atunci cand dl cu pricina s-a hotarat sa ne cumpere integritatea cu 25.000 de euro. In afara de faptul ca nu s-a tinut de cuvant (ar fi oxomoronic si absurd sa vorbim despre politicieni care se tin de cuvant, nu?) si s-a hotarat sa adauge niste "terms and conditions" care nu existau initial (citeste articolul), a indraznit sa creada ca singurul motiv pentru care romanii parasesc Romania sunt banii!

Am fost si inca mai sunt intrebata de catre prieteni daca ma gandesc sa ma intorc in Romania vreodata? Categoric nu! De ce?

Pt ca n-am plecat din Romania din motive materiale. Am multi prieteni si cunoscuti in tara care castiga la fel de bine ca mine deci clar, se pot face bani si in Romania. Ce nu se poate face insa in tara noastra este dreptate pt ca dreptatea este inca strans legata de ideea de putere si influenta politica sau economica ...nu se pot face drumuri care sa dureze sau care macar sa fie terminate o data ce au fost incepute ...nu se pot face poze cu masina politiei fara ca autorul sa nu fie acuzat de ultraj si dus la sectie ...nu se poate face progres pt ca este prea multa biroctratie in maduva sistemului ...nu se poate face educatie pt ca scolile se prabusesc peste elevi sau pt ca unii profesori sunt mult prea ocupati lovind copiii ..nu se pot face operatii sau internarii in spitale pt ca personalul medical este prea ocupat sa numere banii care le intra ilegal in buzunar (sau prea ocupati sa ceara mita in loc sa-si revizuiasca codul de conduita profesionala) ...nu se poate evolua in fotbal (sau in orice alt domeniu) pt ca intotdeauna va exista un individ dubios, incult si cu multa influenta care sa faca si sa desfaca contracte ... nu se poate recicla hartia pt ca cei responsabili cu promovarea unor astfel de indeletniciri civice sunt prea ocupati sa taie mii si mii de metri cubi de padure din parcuri nationale ...to be continued...

25.000 de euro sa ma intorc in Romania? Nici un miliard de euro nu m-ar convinge!

Read More...

09 februarie 2009

Am intrat pana la urma in Europa...si cat de adanc!

Saptamana trecuta ma aflam in Bruge, Belgia (un oras spelndid apropo, care m-a impresionat prin bunul gust al locuitorilor sai precum si gradul lor de civilizatie) si, plimbandu-ma agale de-a lungul canalelor, ma opresc din insinct in fata unei vitrine.

In vitrina am recunoscut profilul inconfundabil al unei Dacii. Exact - am intrat in Europa, si chiar pana in adancurile ei, cu Dacia noastra seculara. Acum, ca Renault ne-a propulsat in Europa si nu eforturile propriu-zise ale administratiei de la Mioveni (Colibasi?) este doar o chestie de interpretare. Oare?

Cine spunea ca noi Romania nu produce nimic bun? Dacia contrazice! Daca a ajuns ea pana la Bruge, fara sa piarda nici un surub pe drum :)

Read More...