04 decembrie 2009

Ce va fi mai dificil?

Sa petrec 4 zile si 4 nopti dormind in cort in miezul iernii, pe malul Loch Ness, in Scotia






sau

Sa strang 1,000 de lire asa cum mi-am propus, in sprijinul a doua organizatii caritabile?


Watch this space!

Read More...

06 august 2009

Vad....de la fereastra mea tarziu...

Multi vad multe de la fereastra lor. Eu din pacate nu vad decat....


Canary Wharf

O bucata din Tamisa

Si arena O2

...and I'm so bloddy happy :-)

Read More...

15 iulie 2009

Nu platesc dom'le, nu platesc


De cand ma invart in cercuri caritabile si non-profit, am dat peste niste proiecte legate de neplata taxelor care, departe de a promova tactici ilegale de sustragere de la plata impozitelor fiscale, ne deschid bine ochii asupra a ceea ce se face in numele nostru si cu banii nostri (si asta este valabil in aproape fiecare tara din lume).

Conscienceonline si Peacetaxseven sunt doar doua dintre aceste proiecte. Acestea sunt organizatii non-profit care aduc aminte oamenilor ca au dreptul sa aleaga pt ce vor sa plateasca taxe, sau mai degraba, pt ce NU vor sa plateasca.

Cei ce se afla la originea acestori idei minunate nu vor ca banii publici stransi din taxe din impozite sa fie folositi pt a sprijini financiar incursiunile militare ale UK in Irak, Afganistan etc. Pur si simplu ei nu vor ca banii lor sa fie folositi in razboi.

Ideea mi se pare excelenta.

Sunt banii nostri si-i platim statului sub forma de taxe si impozite, dar nu cu intentia sa fie folositi pt a cumpara mortiere si bombardiere care sa omoare civili irakieni sau afgani nevinovati. Iar aceste organizatii se lupta sa castige in instanta dreptul ca fiecare cetatean sa opteze cum vor fi folositi banii din impozitele pe care le plateste.

Read More...

08 iulie 2009

In spatele usilor inchise

In fiecare zi in drum spre munca, trec prin fata a ceea ce pare a fi o firma de apartament, care poarta deasupra usii sigla Islington Bangladeshi Association. Vad in fiecare dimineata, cel putin doua persoane asteptand in fata usilor acestei firme.

In ploaie, in vand, in arsita – ei sunt mereu acolo. Nemiscati, tacuti, cu chipurile sterse de orice urma de emotie sau sentiment si determinati sa-si duca pana la capat misiunea de a rezolva ce au de rezolvat.

Ma intreb ce se intampla in viata lor, ce ii face sa astepte zile si ore intregi in fata unor usi, pe care – sincera sa fiu - eu nu le-am vazut niciodata deschizandu-se pana acum.

Ma intreb ce raspunsuri sau ce ajutor se asteapta sa gaseasca in spatele acelor usi. Ma intreb cum ii va afecta raspunsul primit. Ce se va intampla cu viata lor daca nu primesc raspunsul sau ajutorul asteptat? Sunt vietii care atarna de un fir, de un cuvant, de o decizie. Sunt vietii si suflete despre care nu stiu nimic dar pt care simt atata compasiune. Orice-ar fi acel ceva care ii face sa infrunte vant si ploi, banuiesc ca e important. Atat de important incat petrec ore in sir in picioare, pe cand eu, o data ajunsa la munca, petrec cel putin 20 minute foindu-ma pe scaun pana imi gasesc pozitia confortabila, ochelarii si cheful de munca.


Compasiune si respect. Asta simt pentru acei necunoscuti!

Read More...

28 iunie 2009

Festivalurile verii....

...sunt multe in Marea Britanie. Bani sa ai!

Muzica - de toate felurile si pentru toate gusturile, rasuna peste dealuri, campii, vai adanci si mai putin adanci, si tot felul de alte astfel de locuri imposibil de gasit daca nu ai masina sau daca nu pe incumeti sa te imbarci intr-un autocar plin de corturi de studenti, si sa te lasi in voia soferului.

Cu cat mai departe de civilizatie e festivalul, cu atat biletele sunt mai scumpe si trupele de pe scena mai de valoare.

Sunt festivaluri de calitate si la Londra ce-i drept. Pacat ca nu-s pe gustul meu.

Nu conteaza oricum, pt ca anul asta nu am cumparat bilete pentru nici un fel de festival. Macar stiu ca m-am pregatit ca lumea pt la anul si stiu tot ce e de stiut despre festivaluri (am scris de curand un articol pe tema asta la http://www.3s4.org.uk/news/summer-fun-and-worthy-causes) si pot decide din timp pe ce bilete sa arunc banii la anul!

Can't wait :)

Read More...

06 mai 2009

Kiva.org

Daca va hotarati sa faceti inca un bine, intra pe Kiva.org, imprumuta cuiva niste bani, si latureaza-te echipei Romani Online.

Read More...

04 mai 2009

Filme romanesti remarcabile

Weekend-ul trecut am luat parte (ca spectator, bineinteles) la Festivalul de Film Romanesc de la Londra.

Am fost pe deplin impresionata de productiile cinematografice pe care le-am vazut si placut surprinsa de ceea ce se poate face in Romania (pacat ca nu exista sprijinul autoritatilor pt astfel de initiative, iar tinerii romani sunt bombardati zilnic, pe toate canalele media, de productii sud si nord americane execrabile, in loc sa aibe access la filme romanesti de calitate).

'Nunta muta' (Silent wedding) in regia lui Horatiu Malaele a oferit publicului 80 de minute de emotie, de ras si de plans. Un film exceptional, care se distanteaza de realismul tulburator cu ceare ne-au obisnuit filmele romanesti ale noului val de regizori (ex 4 luni, 3 saptamani si 2 zile si Moartea dlui Lazarescu). Plin de simboluri si 'locuri comune' des intalnite in cinematografie (dar ironizate si fortate in filmul lui Malaele), 'Nunta muta' se inscrie in aria productiilor de inspiratie socio - istorica (evenimentul central pe care se bazeaza filmul s-a petrecut in realitate in nordul Romaniei, in 1953) desi subiectul este abordat dintr-o perspectiva surealista. Aceasta perspectiva, precum si folosirea cu precarede de scene pline de straniu si bizar, intaresc sentimentul de absurditate pe care il inspira razboiul si propaganda comunista, mai ales in memoria celor care au trait o buna parte a vietii lor sub regimul comunist. Elementele tragi-comice si fantastice (geniul nebun, mireasa moarta si ingropata in alb, clovnul trist si metafizic) aglomereaza pana la refuz pelicula suprasolicitand inteligenta emotioanala a spectatorului, ulterior eliberate prin rasul puternic provocat de mima actorilor in scena nuntii, dar si prin plansul starnit de finalul trist si implacabil.

Filmul lui Sitaru, 'Pescuit sportiv' (tradus inteligent prin 'Hooked') urmeaza oarecum traiectoria surealista impusa de filmul lui Malaele care a deschis festivalul. O zi normala de picnic, se transforma intr-o experienta iesita din comun pentru Mihai si Mihaela. Un accident de masina ii aduce in compania Anei, o personalitate complexa, provocatoare si intriganta ascunsa cu inteligenta in spatele unei aparente simple si umile (Ana este o prostituata). Ziua petrecetuta la pescuit, pe malul lacului, dar si relatia sentimentala a celor doi protagonisti este manipulata progresiv de catre Ana. Intrebarile pertinente si aparent inofensive ale unei prostituate reusesc in cele din urma sa preia contrul asupra vietii celor doi iubiti, asupra viitorului lor, asupra fericirii lor. Multe intrebari in acest film raman fara raspuns si multe actiuni raman fara finalitate, parand a fi nimic mai mult decat un motiv de a deschide ochii spectatorilor asupra lor insisi, de a deschide o usa catre interior, catre sufletul fiecaruia dintre noi.

PS. Festivalul mi-a oferit deasemenea ocazia sa intru in contact cu Victor Rebengiuc (actor secundar si totusi extraordinar in 'Nunta muta') si Horatiu Malaele, doua personalitati artistice pe care le-am apreciat toata viata, dar aproape de care nu credeam ca voi ajunge vreodata.

Read More...

22 aprilie 2009

Cheek cheek boom boom (or something along those lines)

Se vede treaba ca Lady Gaga si-a gasit inspiratia in Cheeky Girls :)

Read More...

Buget

Azi a fost anuntat in parlamentul britanic bugetul pe anul 2009. Printre masurile anuntate care vor intra insa in figoare de la anul, a fost precizata si marirea impozitului pe venit de la 45% la 50% pentru cei cu venituri anuale de peste 150.000 de lire sterline.

Cand credeti ca o astfel de masura va fi adoptata si in Romania? Eu stiu sigur ca niciodata, pt ca atunci n-am mai avea politicieni. Exista inca o mentalitate comunista care bantuie clasa politica romaneasca si care se bazeaza pe ideea ca a conduce o tara = a mulge vaca publica romaneasca de toate sursele finaciare posibile si imposibile. 

In situatia paradoxala in care se va ajunge si in Romania la un impozit pe profit de 50%, conducatorii nostri sigur vor renunta la politica, de vreme ce nu mai este rentabila. 

Read More...

Caldura mare

E cald. 

E foarte cald.

E Anglia. 

Un parc. I-ar m-am facut de ras. Rolele. D-ar n-am cazut. M-ai incerc. Cand e cald. Acum stiu cum sa ma opresc din viteza. Si tot e cald.

Read More...

17 aprilie 2009

De Paste

Ma consider o persoana educata si inteligenta. 

Stiu ca 'omenirea l-a indumnezeit pe Dzeu' (cum bine a spus-o Cioran) si mai stiu ca Adam n-a fost facut din coasta Evei, la fel cum lumea n-a fost creata in sapte zile.

Si totusi, nu pot sa nu ma gandesc cu nostalgie la zilele cand, adolescent fiind, petreceam Pastele impreuna cu bunicii mei (oameni foarte credinciosi si bisericosi) si cantam cu pasiune si sinceritate cantecul Prohodului la biserica din sat. 

Traditiile noastre ortodoxe sunt frumoase. Nu sunt aspre (ca auto-flagelarea pe care inca o mai practica unii calugari catolici) si nici absurde (ca cele musulmane, care sprijina omorarea prin aruncarea de pietre asupra celor acuzati de adulter). Sunt traditii puternice, sincere si pline de compasiune. 

Copil fiind si insotindu-mi adesea bunica la predica de duminica, studiam cu interes scenele biblice pictate pe peretii bisericii si ma lasam cuprinsa de un sentiment straniu de adoratie amestecat cu respect, curiozitate si frica in acelasi timp. Iar in timpul evenimentelor pascale toate aceste sentimente si senzatii se fortificau si, adaugandu-se tragismului versurilor intonate, ma copleseau. Nimic din ipocrizia religioasa ascunsa in aurul vesmintelor papale nu ma atingea. Nu simteam decat bunatate si compasiune in jurul meu...in glasul tinerilor ce cantau.... in ochii batranilor ce lacrimau.

Am ajuns acum sa-mi dau seama de un lucru extrem de important: credinta n-are nimic de-a face cu inteligenta. Poti foarte usor sa sprijini teoriile darwiene si in acelasi timp sa crezi cu patima. Credinta astupa un gol in sufletul omului pe care inteligenta nu va putea niciodata sa-l acopere. Un gol de iubire, de dragoste, de speranta, de nevioe de sprijin si ajutor. Un gol de Dumnezeu.

Read More...

29 martie 2009

Romania, draga mea!

Mi-am pierdut increderea si speranta in Romania in ziua in care s-a suspendat procesul contra lui gigi becali.

Read More...

04 martie 2009

Un pas inainte si doi inapoi

Cum ii explici cuiva care a muncit toata viata din greu pentru un nivel de trai cat de cat satisfacator dar niciodata pe deplin recompensator, ca a te pregatesti sa incepi o cariera in...mers??!! Exact.

Unul dintre interviurile la care am fost chemata saptamana trecuta a avut loc in birourile unei organizatii caritabile care se ocupa cu promovarea mersului si atragerea cat mai multor locuitori ai marilor asezari urbane si educarea acestora cu privire la beneficiile mersului pentru mediul inconjurator si pentru sanatatea corporala, si de ce nu, mintala.

Pentru mai bine de 90% dintre romanii, mersul este un aspect absolut normal, necesar si inevitabil al vietii de zi cu zi. Acelasi procentaj de romani si-au petrecut cu siguranta copilaria in provincie sau la tara, avand sansa sa mearga si sa alerge in voie in lung si lat. Si mai multi dintre noi au mers in fiecare zi la scoala cand erau mici, si cand spun au mers, ma refer strict si literar la actiunea fizica de a pune un picior inaintea celuilalt. Poate am facut-o pt ca nu multi dintre noi detineau o masina pentru transportul personal inainte de '89. Poate o mai facem inca pentru ca distanta pana la destinatie nu este chiar atat de mare sau pentru ca stratul de zapada a adus iar RATB-ul in impas, si e imposibil sa mai gasesti vreun autobuz sau vreun taxi care sa functioneze. Imporatnt este ca in Romania, si mai ales la tara, lumea inca mai merge pe jos.

Dar lucrurile se schimba. Desi traficul din marile aglomeratii urbane este insuportabil la ore de varf (ma gandesc mai ales la situatia din Bucuresti) romanul care a reusit dupa ani de agoniseala sa-si cumpere o masina, prefera, din anumite motive, sa ramana blocat in trafic si sa se ia la cearta cu toti mitocanii decat sa mearga pe jos. Parvenitii si snobii oficiali care nu-si mai vad nasul si nici varful picioarelor din cauza burtilor disproportionate si a programului supra-aglomerat de 'munca', nu pot renunta la masina de teren cu geamuri fumurii din motive de bun simt. Pe deasupra mai exista si clasa dominanta a demnitarilor fara gust si scrupule, care nu s-ar risca nici in ruptul capului sa calce cu piciorul in gropile de pe trotuar, asa ca prefera sa dea cu masina de fabricatie germana in gropile de pe carosabil.

Deci, dupa cum vedeti....situatia se schimba si incepem sa mergem mai mult cu masina si mai putin cu picioarele. Si asta in Romania. Inchipuiti-va care este situatia intr-o tara dezvoltata ca Anglia unde oamenii uita ca au doua picioare (care sunt de cele mai multe ori suficiente pentru a te duce de aici pana mai incolo) si folosesc masina in mod constant si fara discernamant. Copiii nu merg la scoala - sunt dusi cu masina. Mamelor le e jena sa respire aerul comun din mijloacele de transport public si merg la servici tot in masina proprie. Si o fac fara sa-si dea seama ca fac rau mediului inconjurator si propriului organism, care se indreapta incet dar sigur spre obezitate, rezistenta scazuta la efort si complicatii cardio-vasculare.

De aceea exista organizatii caritabile care se ocupa cu educarea publicului in ceea ce priveste beneficiile unei actiunii atat de banale si naturale ca mersul. Si tocmai pentru ca mersul este atat de banal si natural, mai ales intr-o tara traditionala ca Romania, mi-e aproape imposibil sa-i explic acelei persoane ca in loc sa ma tin de lucruri serioase si sa fac bani ca ceilalti romani veniti in Anglia, eu voi invata in schimb oameni mari sa mearga!

Read More...

23 februarie 2009

Cultura pietii contemporane

NB: Desi cele descrise mai jos se raporteaza in principal starii actuale a lucrurilor asa cum se prezinta ea in Marea Britanie si in restul Europei de Vest, sunt sigura ca vor deveni valabile si in contextul economiei romanesti in urmatorii cativa ani.

Din pdv socio-economic, cultura zilelor noastre este dominata de confuzia alegerii corecte si respnsabile, sau mai bine zis - confuzia pe care o experimentam cu totii atunci cand suntem pusi in situatia de aface alegera corecta. Aceasta alegere devine din ce in ce mai dificil de realizat si cu implicatii din ce in ce mai catastrofice (atat pentru noi, cat si pentru generatiile viitoare, pentru calotele glaciare, pentru familiile de urangutani din Borneo, pentru echilibrul militar mondial si mai ales pentru portofelul din buzunar), creand astfel o responsabilitate de proportii uriase care se adauga stresului si grijilor de zi cu zi.

Incepand de la cumpara un kg de portocale pana la a cumpara masina mult visata, sau a pleca intr-o vacanta de neuitat in jurul lumii, orice decizie survine in urma unui adevarat test de inteligenta, ingeniozitate si personalitate. Cand ma aflu in supermarket, in fata raftului cu fructe, trebuie sa ma gandesc bine si de 10 ori inainte sa cumpar cateva portocale, pentru ca:
- daca vreau sa fie aromate si gustoase, si implicit organice, atunci trebuie sa fiu pregatita sa platesc pretul maxim
- daca vreau sa fac economie si sa platesc cat mai putin, atunci va trebui sa ma multumesc cu cele tratate cu pesticide si lipsite de orice gust si aroma
- daca vreau sa am constiinta curata si sa ajut fermierii din America de Sud, atunci trebuie sa ma declar anti-capitalism pt macar o zi si sa aleg portocale fair-trade
- daca insa vreau sa protejez mediul inconjurator, atunci trebuie sa aleg calea anti-globalizare si sa cumpar portocale produse in Spania si aduse cu barca peste ocean in locul celor produse in America de Sud (cer scuze fermierilor) si transportate cu avionul

Vedeti cata bataie de cap pt un kg de portocale?! Sa nu te gandesti la aceste probleme nu poti, pentru ca pe de-o parte nu te lasa constiinta iar pe de cealalta, nu te lasa stirile BBC care te tin la curent cu cat CO2 s-a mai eliberat in atmosfera in utlimele luni si ce greu o duc fermierii din America de Sud din cauza monopolului marilor companii mondiale in urma caruia ei castiga 2p/kg de portocale, cand noi platim £2 (unde se duc banii?!)

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu sunt impotriva progresului si a unei economii de piata libere si competitive, dar acolo unde exista multe optiuni alegerea devine o adevarata corvoada. Mai ales pt un imigrant care vine dintr-o tara unde produse indigene, fair-trade, organice, ieftine si gustoase in acelasi timp, inca se mai pot cumpara dintr-un singur loc: din piata, de la tarani!

Read More...

21 februarie 2009

Iadul

Am ajuns la cel de-al 20-lea capitol din volumul 3 al romanului “The Northern Lights” de Philip Pullman , si am descoperit cu aceasta ocazie o noua interpretare sau o noua viziune, daca vreti, a ceea ce noi numim Iad.

Cunoastem cu toti interpretarea crestina a Iadului biblic – un loc ingrozitor unde pacatosii sunt pedepsiti pentru pacatele lor, si eventual fierti intr-un cazan cu smoala daca au neplacerea sa intalneasca un dracusor rosu si incornorat.

Unii dintre voi cred ca sunt deja familiarizati cu ideea sartriana a infernului psihologic creat de incompatibilitatea insurmontabila dintre noi si ceilalti.

Iadul lui Pullman se regaseste undeva la intersectia celor doua viziuni descrise mai sus, insumand elemente comune ambelor interpretari.

Iadul – asa cum il vede Lyra, personajul principal al romanului – este un loc sumbru, macabru, populat de spirite deznadajduite si infricosate, si de demoni inspaimantatori cu forma umana si aviara in acelasi timp, care nu lasa spiritele sa doarma niciodata si le tin treze aducandu-le constant aminte de toate pacatele lor, de regretele lor, de temerile lor, de cele mai intunecate secrete ale lor pe care le credeau uitate. Demonii nu ataca si nu induc vatamare corporala, nu fierb pe nimeni in cazane cu smoala si nici nu inteapa pe nimeni cu furca. Demonii ataca psihicul, storcandu-l de durere si regret!

In viata de zi cu zi, multi dintre noi evita sa confrunte responsabilitatile si consecintele propriilor actiuni. Daca exista un suflet, un spirit care se desprinde de corp dupa moarte si care trece intr-o noua etapa a existentei, atunci asta trebuie sa fie acea etapa. Un Rai/Iad in care nu vom mai putea evita aceste consecinte, unde – ne place sau nu, va trebui sa raspundem pentru deciziile si faptele noastre. Si nu vom raspunde in fata vreunei autoritati externe ci doar in fata noastra! Vom fi doar noi cu noi insine, cu constiinta noastra, bantuiti de temerile, regretele si frustrarile noastre.

Read More...

14 februarie 2009

Pure madness

Am vrut sa impart asta cu voi pt ca stiu ca multi veti aprecia clipul urmator, care este de fapt o reclama la ciocolata Cadbury care a cucerit Anglia in numai 2 zile de cand a fost prezentata la tv prima data.

La 2 zile dupa ce am privit reclama, am primit un sms de la cei de la Orange intrebandu-ma daca as vrea sa-mi setez melodia ca ringtone? Dupa cum spuneam, toata lumea e innebunita dupa cei doi copii, si pe buna dreptate.

Aruncati o privire aici.

Read More...

13 februarie 2009

25.000 de euro

Imi aduc vag aminte ca, acum ceva timp in urma, unul dintre politicienii de renume si om de vaza al statului roman, s-a decis sa mai deschida gura si sa arunce, asa, in vant si la nimereala (daca nu sunteti familiari cu sintagma "la nimereala" va explic eu ca are ceva de-a face cu lipsa unei tinte, unui obiectiv prestabilit in momentul initierii unei actiuni) o strategie sociala menita sa aduca toti emigrantii inapoi pe meleaguri mioritice.

Nu m-am simtit nici-o data mai umilita si jignita de un ales al tarii noastre asa cum m-am simtit atunci cand dl cu pricina s-a hotarat sa ne cumpere integritatea cu 25.000 de euro. In afara de faptul ca nu s-a tinut de cuvant (ar fi oxomoronic si absurd sa vorbim despre politicieni care se tin de cuvant, nu?) si s-a hotarat sa adauge niste "terms and conditions" care nu existau initial (citeste articolul), a indraznit sa creada ca singurul motiv pentru care romanii parasesc Romania sunt banii!

Am fost si inca mai sunt intrebata de catre prieteni daca ma gandesc sa ma intorc in Romania vreodata? Categoric nu! De ce?

Pt ca n-am plecat din Romania din motive materiale. Am multi prieteni si cunoscuti in tara care castiga la fel de bine ca mine deci clar, se pot face bani si in Romania. Ce nu se poate face insa in tara noastra este dreptate pt ca dreptatea este inca strans legata de ideea de putere si influenta politica sau economica ...nu se pot face drumuri care sa dureze sau care macar sa fie terminate o data ce au fost incepute ...nu se pot face poze cu masina politiei fara ca autorul sa nu fie acuzat de ultraj si dus la sectie ...nu se poate face progres pt ca este prea multa biroctratie in maduva sistemului ...nu se poate face educatie pt ca scolile se prabusesc peste elevi sau pt ca unii profesori sunt mult prea ocupati lovind copiii ..nu se pot face operatii sau internarii in spitale pt ca personalul medical este prea ocupat sa numere banii care le intra ilegal in buzunar (sau prea ocupati sa ceara mita in loc sa-si revizuiasca codul de conduita profesionala) ...nu se poate evolua in fotbal (sau in orice alt domeniu) pt ca intotdeauna va exista un individ dubios, incult si cu multa influenta care sa faca si sa desfaca contracte ... nu se poate recicla hartia pt ca cei responsabili cu promovarea unor astfel de indeletniciri civice sunt prea ocupati sa taie mii si mii de metri cubi de padure din parcuri nationale ...to be continued...

25.000 de euro sa ma intorc in Romania? Nici un miliard de euro nu m-ar convinge!

Read More...

09 februarie 2009

Am intrat pana la urma in Europa...si cat de adanc!

Saptamana trecuta ma aflam in Bruge, Belgia (un oras spelndid apropo, care m-a impresionat prin bunul gust al locuitorilor sai precum si gradul lor de civilizatie) si, plimbandu-ma agale de-a lungul canalelor, ma opresc din insinct in fata unei vitrine.

In vitrina am recunoscut profilul inconfundabil al unei Dacii. Exact - am intrat in Europa, si chiar pana in adancurile ei, cu Dacia noastra seculara. Acum, ca Renault ne-a propulsat in Europa si nu eforturile propriu-zise ale administratiei de la Mioveni (Colibasi?) este doar o chestie de interpretare. Oare?

Cine spunea ca noi Romania nu produce nimic bun? Dacia contrazice! Daca a ajuns ea pana la Bruge, fara sa piarda nici un surub pe drum :)

Read More...